„Eu nu beau decat la petreceri!” „Pot sa ma las de fumat oricand!”, „Cocaina nu creeaza dependenta! Doar ma distrez…”. Sunteti poate obisnuiti cu astfel de cuvinte si, unii dintre voi stiti sau intuiti ca in spatele lor se ascunde demonul nesatul si atotputernic al dependentei. Si mai profund regasim o nevoie emotionala nesatisfacuta, o gaura neagra infricosatoare si cerinta imperativa de a o umple cu alcool, mancare sau substante psihotrope. Acestea sunt cazurile pe care le identificam usor si, din pacate, le blamam uneori sau le privim cu detasare si superioritate: „eu nu sunt asa; el/ea este slab/a”.
Ce se intampla insa daca privim in mod onest spre noi insine? A face cumparaturi doar pentru a reusi sa treci cu bine peste zilele triste, a munci pana la epuizare pentru ca fugi mereu de viata personala, a te tine cu dintii de niste standarde atat de inalte, incat nici tu nu le poti atinge, a propovadui idei sau conceptii cu rigiditatea unui dependent… toate acestea sunt forme nocive de adictie. Mai subtile, mai usor de negat de catre fiecare dintre noi si totusi capabile sa inghita lacom atata energie si atata emotionalitate, incat ne lasa secatuiti.
Iata de ce este esential sa ne punem intrebarea: „ce nevoie emotionala nesatisfacuta se ascunde in spatele dependentei mele?”
Inainte de a va sustrage oricarei auto-analize, nu uitati ca negarea este primul simptom al adictiei, iar nevoia de a avea mereu dreptate este o dependenta foarte raspandita si magistral rafinata de catre unii dintre noi.
„Orice forma de adictie este nociva, fie ca este vorba despre alcool, morfina sau idealism.”
(CG Jung)
Caligrafie: Alex Icodin