În istoria psihologiei, începutul secolului XX a stat sub semnul behaviorismului, curent ce postula existența unei scheme simplificate de funcționare: stimuli exterior era perceput, prelucrat în interiorul unei cutii negre (creierul uman) și, în consecință, rezulta un comportament. De vreme ce nu se poate observa ceea ce rezidă în interiorul cutiei negre, nu putem studia
