Indiferent de experiențele prin care trecem, suntem responsabili pentru felul în care alegem să trăim și să ne luptăm cu proprii demoni!
Imaginați-vă o familie complet disfuncțională, în care cei doi băieți de 3 și respectiv 5 ani asistă în fiecare zi la certurile părinților, adesea punctate de înjurături, urlete și violență fizică. Amândoi cad adeseori victima furiei nestăpânite a adulților; amândoi trăiesc într-o stare permanentă de groază; amândurora le este refuzată siguranța unui cămin cald și iubitor.
Cei doi băieți cresc, studiază, merg la facultate, luptă pentru vieți profesionale de succes și își întemeiază propriile familii. Doar că unul dintre ei își tratează soția și copiii cu respect, iubire și căldură, în timp ce celălalt reproduce modelul cuplului parental, abuzându-și familia.
Ce diferă în trecutul celor doi? Probabil nimic din ceea ce privește cadrul exterior. Cu siguranță totul în ceea ce privește asumarea responsabilității propriului destin. Aceleași coordonate îl determină pe unul dintre ei să se identifice cu agresorii atât de familiari, urmând soarta părinților, iar pe celălalt să se confrunte cu fantomele trecutului și să-și aleagă propria soartă.
Indiferent de experiențele prin care trecem, suntem responsabili pentru felul în care alegem să trăim și să ne luptăm cu proprii demoni! Mai ales, suntem responsabili de conștientizarea propriilor răni, astfel încât acestea să nu ajungă să rănească pe cei din jur.
Caligrafii de Alex Icodin